Istoricul localităţii

Prima atestare documentară a comunei ar fi anul 1623 .
De la prima lege administrativă din 1664 au fost două comune , Valea Sării compusă din satele Matacina , Gornetul , Valea Sării şi Prisaca şi comuna Colacu compusă din satele Poduri şi Colacu .
De la 1864 şi până în prezent s-au petrecut trei schimbări administrative :

• De la 01 ianuarie 1930 lână la 01 iunie 1941 comuna Colacu a fost arondată la comuna Tichiriş .
• De la 01iulie 1941 până la 31 decembrie 1945 Comuna Valea Sării este arondată la comuna Colacu cu sediul în Colacu.
• De la 01 ianuarie 1946 şi în prezent comuna Colacu este arondată la Comuna Valea Sării având reşedinţa în Valea Sării.

Dacă luăm aşezările (satele) din cuprinsul comunei, ca vechime, după tradiţii şi documente , se poate spune că cele mai vechi aşezări sunt Gornetul de unde locuitorii cu timpul au roit în satele Colacu , Valea Sării şi Matacina la această dată satul Gornetul fiind desfiinţat , Chiliile care astăzi ţine de satul Prisaca după care ar fi satul Matacina, despre satele Colacu şi Poduri pentru prima dată se vorbeşte în documente în anul 1673 într-un „ zapis „ .

Numele de Valea Sării vine de la „Pârâul Sărat„ care curge de la NV la SE trecând peste un masiv de sare , se varsă în râul Putna şi desparte satul Colacu de Matacina .
Numele satului Colacu vine da la cursul râului Putna care în Balta Colacului dădea roată unui mic podiş numit Podecea , făcând un arc ( colac).
Odată cu construirea drumului judeţean s-a modificat şi cursul apei prin spargerea stâncii de la Piscul Cimpoieşului .

Din punct de vedere cultural , dacă până în anii 1895 doar 5 - 6 elevi învăţau la Vidra , între anii 1895 - 1902 mai mulţi copii au învăţat la Tichiriş în fostele case ale căldăraşilor .
În perioada lui Spiru Haret când iau fiinţă şcoli în fiecare comună în 1902 se înfiinţează şi la Valea Sării şi Colacu şcoli .

Primii învăţătorii fiind amintiţi : GHINDAR , VETRESCU , VASILE IRIMIA, urmaţi mai târziu de Neculai Diaconu şi Gheorghe Giurgea .
Ocupaţia de bază din cele mai vechi timpuri a fost creşterea animalelor şi agricultura închisă ( agricultură pentru consum propriu nu pentru comerţ ) .
De-a lungul timpului pe teritoriul comunei s-au împădurit şi consolidat terenuri degradate în suprafaţă de cca. 600 hectare .

Dezvoltarea comunei din punct de vedere economic de-a lungul timpului s-a făcut prin pomicultură şi prin creşterea şeptelului de animale .

Populaţia comunei în anul 1868 era de 1635 de locuitori , în anul 1930 era de 1916 locuitori, în anul 1971 erau 2864 de locuitori , iar în anul 1991 erau 2227 de locuitori.